De atunci ne-am văzut
din ce în ce mai rar...
Uneori tăcerea ta alunecă-n bizar
și nu ne-am mai știut...

De unele amintiri despre noi
a rămas tăcut doar gândul
încercarea nebună
de a separa clipa mută
de pasul tău depărtându-se
mereu urlând...

Nu ne-am cunoscut!
Înger zbătând aripa departe,
undeva doar de el știut...

N-am cunoscut nimic din tine
și-mi pare că totul,
miracolul de-a fi,
l-am strâns de gâtul celui ce pierise...
cel pe care-l visasem secole, milenii
dar n-a putut să-mi stea decât o secundă.