Þi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai,
E-un melc timid ce nu mai înflorește.
EL n-are ani, tu, minte nu mai ai,
Rămâi tăcută ca un ochi de pește.

Privirea ta e coborâtă-n bernă,
Cum de-ai uitat plimbările prin rai?
Privind gropița dragă arsă-n pernă
Þi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai.

De-l mai iubești, un braț ai să-i întinzi
Odată cu iertarea prinsă-n clește.
Nu adăsta în brațe să-l cuprinzi,
E-un melc timid ce nu mai înflorește.

Iubirii tale să-i mai dai o șansă,
Iertarea blândă el ar vrea să-i dai.
Ieșiți de mână din această transă
EL n-are ani, TU minte nu mai ai?

ÃŽn calea lui cu dragoste te du
Și despre rană și iertare îi vorbește.
De mai aștepți, mi-e teamă chiar să nu
Rămâi tăcută ca un ochi de pește.

Rămâi tăcută ca un ochi de pește,
EL n-are ani, TU minte nu mai ai?
E-un melc timid ce nu mai înflorește.
Þi-ai strâns iubirea ca pe-un evantai.