...răceala dimineților în care iți cauți identitatea
printre cutele cearșafului șifonat de zbuciumul nopții,
patul lui în care ați transpirat împreună,
apoi liniștea răsfrântă în respirația ușor șuierată,
camașa lui, pentru că deocamdată nu înțelegi,
sau poate nu vrei să înțelegi,

e timpul să pleci, iți spui

și cauți nervoasă pantoful cu toc înalt, elegant,
foarte potrivit pentru recepția la care ați fost,
ai fost frumoasă în rochia neagră, cu decolteu curajos,
în care și-au pierdut privirile mai toți barbații din încăpere,
cateva femei ți-au admirat cofura, părul negru, rebel,
prins cu grijă în coc, doar o șuviță alunecând mereu controlat,
a fost bună mâncarea dar ți-a plăcut și mai mult vinul alb,

un alt el lângă care te pierzi uneori, dar care nu te trădează,

lumina din încăperea luxoasă, ca pentru un dineu elegant,
fețele zâmbitoare ale celor din jur, complezență, desigur,
apoi, același traseu, râsete sparte în liniștea nopții,
amețeala plăcută și apoi voluptatea,

duhnind a trupuri încinse
dimineața iți ranjește cu cearcăne,

ai găsit pantoful sub pat,
te îmbraci în liniște și în grabă
ce mai cauți aici, te întrebi,
casa ta de pe strada zambilelor
asteaptă cu flori în fereastră...

... înseamnă iubire?