Vuietul misterios al vieții
cânta îngrozitor
Dansând cu pași necunoscuți
spre viitor,
Vorbindu-mi în tâlcuri
despre singurătate,
Despre cruzimea morții
fără un strop de pietate...

Acum lăcașul dragostei este pustiit;
Privesc la ferestra sufletului chinuit
Cum ochii morții pândesc în depărtare
Și doar lacrima gândului cere iertare...