haide, mai spune ceva
ce stai așa cu buza răsfrântă
de parcă mi-ai fi citit un poem de sylvia plath
și ți s-ar fi strepezit dinții de la consoanele lui

mă vezi spânzurat aiurea de un capăt de vers
fără putință de a încheia o banală poezie
râzi cu gura până la urechi
mă tai cu briciul când mă bărbierești
ca să vezi dacă mai am aceeași culoare a sângelui
ca în zilele mele de grație

altcineva mă va scula dimineața
îmi va spune să nu-i mai plagiez gesturile
va arunca cu același gest calculat
prezervativul la coș
mă va trimite să-i cumpăr ciocolată cu rom
lapte degresat și fulgi de porumb
și nu mă voi împotrivi
nu voi schița niciun gest deplasat

pentru că altcineva
ești tu în fiecare zi

tu mă aștepți să-mi ajustez dorințele
după felul în care te apleci peste pagina albă
să-mi închipui un vers
ca și cum ți-aș cânta o arie din Aida
să alerg buimac la cofetărie
ca un campion la suta de metri viteză
să caut trufe și eclere cu zahăr pudră
în miez de noapte

și niciodată nu-mi vei reproșa
că îmi conserv fiecare simț
pentru altă zi
când te voi percepe
puțin mai acut ca ieri