Sunt relaxat, aș putea spune,
Iar albul imaculat din fața mea mă binedispune
Buchetului de raze jucăușe, ce intră pe fereastră,
Mă gândesc să-i găsesc un loc în glastră.
Parcă mă aflu într-un atelier de creație
Momentan în mare criză de inspirație,
Dar predispus la visare
Cu lungi momente de contemplare.
E un fel de comuniune, mai degrabă,
În care toți avem aceeași treabă.
Cineva se plimbă îngândurat, încolo... încoace,
Chinuit de gânduri care nu-i dau pace
Pare totuși plin de îngăduință
La atâta murmur și foșnet și scârțâit de peniță.
Ceasul din perete măsoară secundele mărunt,
Iar eu îmi pun întrebări: Ce fac? Unde sunt?
Un clinchet de clopoțel mă trezește la realitate
Aa, sunt în clasă, tocmai am dat teză la mate!