mi-ai cumpărat un opal mare și
am înțeles nu meritam să mor astăzi
chiar dacă pe ascuns
***
tu mă iei în serios iar
limbajul mi se îmbogățește cu amabilități
de comerciant în pantofi noi
așa am învățat arta cântatului din
răspunsurile tale sacadate
locul era deja prea strâmt pentru
un timp de probă
***
sub tălpi s-au deschis ușile
și te-am văzut
în toate fiicele nemăritate ale Veneției
tăbliile s-au umplut de cești
în lumina soarelui
extazul liric
cea mai completă izolare a vocilor
***
ochii îmi sunt uscați
aceleași imagini mă strigă pe nume
biciuind petice jilave de cer
ai uitat cum un copil
nu se duce la plimbare de unul singur
prin pădure
***
acum totul e din cărămidă iar
deasupra mea se închide o fereastră
și un glas de femeie
***
din asta trăim cu toții
mângâind
până la urmă
caldă și durdulie
mâna unui vis