oamenii humă
oamenii mei
vorbesc despre universuri
îngrămădite într-o ciurdă

departe de mâinile lor
culorile vii desenează tablouri
pe care ei nu le visează

oameni-aceștia
culegători de tăceri
ascund între ridurile palmelor bătucite
silabe potrivite
după mersul suplu al ciutelor
lângă care adastă uneori

si-atunci din ochi
le zboară săgeți
spre întinsul nelimitat al dorinței
în timp ce pe jos
țărâna frământă
mormintele pașilor