astăzi ies să mă vând
nu mai am ce face cu mine
cred că am epuizat orice rol
pe care l-aș fi putut interpreta
în acest trup
stau și mă privesc dintr-un colț al camerei
desprinsă din materialul nevolnic
zi de zi aceleași mișcări
aceiași ochi mă măsoară disprețuitori din oglindă
în părul meu șerpuiesc îndoielile
lumina se agață de cearcăne
sub care colcăie tristeți
mișcări mecanice deja uzate
schițează o rutină de care mi-e greață
mă impiedic uneori de o revoltă sterilă
în fața grotescului cotidian
dar sunt atât de impregnată cu astăzi
încât rezistența mi se frânge subit
îmi reiau zâmbetele măștilor zilnice
la care mai adaug puțin fard
pe scări mă lovesc de vecina de la 6
cu privirea chiorâșă și-o grimasă
pe care o iau cu mine în drumul spre servici
înainte să ies mă sufoc câteva secunde în holul mic
inundat în albastrul intens proaspăt al ușilor
e frumos nu-i așa îmi rânjește cu doi dinți
administratorul cu fața veșnic mahmură
pășesc pe stradă
timpul mișună mușuroi
stau și privesc amețită
hotarât lucru da
astăzi ies să mă vând