nu contează că sunt oarbă. crizantemele cresc direct din marmură. cresc din pielea șerpilor mei și din lacrimi
nu contează că trenurile transportă depărtările în marfare de flori
aștept un peron. ca pe un Dumnezeu în care să mă opresc îl aștept.

în poeme sufletele sunt ca niște bulbi de lalele.

îmi trag seva din cepele astea. nu contează că sunt oarbă și plâng.
vânătorul a prins căprioara. nu e nimic neobișnuit în a ucide.
mănâncă-mă văzătorule. bea-mă.
privește-mă cum mușc din trupul tău aspru.

privește-mă cum stau liniștită în rând și aștept să mă uiți.

nu se rostesc întotdeauna cuvinte. mai lasă câteva semne pentru altă dată
mai lasă un ochi umed orbirii

va fi aprilie. va fi noiembrie. eu îți voi citi mai departe.