străzi liniștite din care
numele orașului se prelinge
în visări molcome
către țara îndepărtată
și oameni istoviți de îmblânzirea pietrei
magie veche
de cealaltă parte inelul acesta
ar putea deveni patria unui pictor străin
cunoscător de legume și fructe
după limbajul inițiatului

***

știu că nu-ți plac
mâncărurile grele și
indiferența religioasă dar aici
ai putea să trăiești nestingherită
cum părul crescut în priviri
ascetice mai jos de umeri
în existențe excentrice
inima se împotrivește
cu pânza desfăcută de pe șolduri
învață-mă să fluier și voi renunța
la templul îngropat pe aproape

***

iau în stăpânire cercul tău verde
cât să vindec ținutul acesta
bântuit de febră
și sufletele învățate să sfărâme
în resturi de poduri pâlpâirea umbrei
geamuri oarbe au crescut până dincolo de apă
și gropi de lut ascund măștilor
mijlocul orașului
la capătul călătoriei se pierde ispita
și devenim străini de loc

***

nimeni
nu m-a văzut la tine
când urcam scara mică de lemn
a unei mărunte rugăminți
port în geamantanul acesta
silueta zveltă a unei femei
cu ochi osteniți și goi
întâmplarea și amurgul
tot ce mai am