dacă mai săvârșești liturghia cu degetele
și te împărtășești în toate zilele cu a.
îți cresc povești în pântece de nerăbdare
pentru că nn nu-ți mai cântă blesteme între coapse

aștepți așteptarea,
și tu ai ramas unde nu mai vine nici un tren cu i,
în sală prin patru camere miroase a lolită crescută dintr-o floare abisală

nu am nici un sinonim pentru toamna în care le-am părăsit pe toate rând pe rând
eram nebună nu știam că nu poți fi toți amanții
oamenii te iubeau cavalerule și îmi vorbeau de tine necunoscuții când aveam tei în locul plamânilor și din ideile stricate îmi crescuse suflet de cățea

mă desfăceam în cerneală fără să mai pot fi e.


azi pot păcătui
merg pe urmele tale
nu-ți mai dau liniște din palmă

e bine că mi-au rămas toate numele
și locul unde ai uitat să fii eu însămi