lumina se deșiră ființă în sac de întuneric
pe urma pasului meu înfloresc cuiele
smulse din palma stânga

nici o zbatere, nici o așteptare, nici o cruce
nu mai are chip și nume

linia subțire dintre ieri și azi
mă lungește între pământuri și ape sărate
din care e plămădit
primul meu fiu

într-o zi va trânti ușa de perete
și va urla