Îți mulțumesc frumoasă și distinsă doamnă
Cum ai venit în viața mea surâzătoare
Atunci când eu intram în cenușia-mi toamnă
Sub cerul luminat de stele trecătoare

Tu ai sosit în universul meu de vise
Când rătăceam stingher prin grele labirinturi
Așa cum rătăcea de ani pe mări Ulise
În arca sa mânată-n larg de negre vanturi

Tu ai aprins în inima-mi îndurerată
Un dor de-a merge mai departe printre astre
Cu tine draga mea prin lumea-ntunecată
Călăuziți în timp de visele albastre

Frumoasă doamnă te-aș ruga sa iei aminte
Să nu mă duci pe căile nesăbuite
În valea plângerii lipsită de cuvinte
Că am să plec din viața ta pe nesimțite

Atunci mă voi retrage-n patria tăcerii
Acolo unde-am fost mereu pân’ te-a cunoaște
Mă voi preface într-un munte al durerii
În drumul meu rătăcitor spre miazănoapte

Dar eu aș vrea ca să rămâi fermecătoare
Să fii în viața mea icoana cea divină
La care să mă-nchin în răsărit de soare
Cât voi mai fi cu tine-n marea de lumină