Paharul e plin, deși afară plouă încă.
Am întins mâna printre picurii de apă
și ploaia mi-a cuprins degetele în ea.
Apoi, am întins paharul, ca să văd dacă -
- dacă ploaia îl va umple mai bine ca tine.


Nu mai știu cum, de când sau ce a fost!
Doar că totul a trecut pe lângă noi doi.
Privind în urmă, a rămas doar ploaia,
și uneori e atât de goală și rece și seacă -
- de parcă n-ar ploua, de parca ar plânge.


Sunt de atunci multe amintiri prea umede,
până și paharul prea plin a dat pe dinafară.
S-au udat biroul, scrisorile, chiar și poza ta!
Ciudat este că afară, pe fereastră, se preling –
- ultimii picuri de ploaie, o ploaie de vară.


În ploaia de vară am făcut prima dată dragoste!
Probabil că nu îți mai aduci aminte momentul,
dar încă pastrezi vie senzația de apă pe pielea ta.
Am uitat deschis robinetul indiferenței, iar apa –
- apa, a cam umplut paharul vieților noastre .


Astăzi plâng dincolo de geamul cuprins de ape…
Mă apasă singurătatea noastră. Mi-ai plăcut atât -
- încat mă doare: am greșit, dar nu am recunoscut.
Plătesc negarea, ispășesc o vină; Iartă-mă!Vreau să –
- aș vrea să știi că te iubesc. Sau măcar că regret …