când ușa este o iluzie
și femeile se ridică toate
zdrobindu-mi fericirea de neființă
copiii mei înoată departe
cu adn-ul împrumutat
nefericit aș fi
dacă lumina se opreste în drum
și cerșetorii mă arată cu toate degetele lor murdare
mai cerșetor decât ei
nefericit aș fi
dacă străzile umblă singure
printre picioarele trecătorilor
așteptând vitrinele să se schimbe
eu ca o umbră prin fiecare
să mă cumpere unul sau altul
nefericit aș fi
dacă oglinda mă îmbracă înspre marginile ei
imperfecte cu ochi albaștri
și mâinile nu mă scriu
în voi cât mă citiți
nefericit aș fi
nefericit aș fi