sub privirea rece a omului zace animalul înjunghiat
lacrima alunecă pe spirala timpului
ochiul copilului e devastat
dincolo de zidul de piatră când vede
ciori ciugulind rămășițele sufletului
cu inima grea de țărână și plumb atârnat de tălpi
vrea să pornească
ce motiv să ramână
atârnat de același destin
în casa părintească