să-ți asculți inima
hi-fi, boxele sufletului la maxim,
e o încordare demnă de lucruri mai bune
cum ar fi privitul de la balcon al
razelor de soare aruncându-și
lumina direct pe fesele vecinei
coborând din matizul bleu metalizat
sau gustul de ciocolată cu lapte al
dimineților cu cafea de la dozatorul din stația
de metrou eroilor cu peronul pe partea stângă

să te vezi mereu într-o aură invincibilă
dominator ca un cruciat umbra lui pe
zidurile ierusalimului încă băgând grozile
morții în suflete păgâne ahtiate după nurii palizi
ai metreselor de cavaleri înzorzonați cu blazoane
ah, e o încântare feroce să te știi deasupra tuturor
cu privirea blândă și inima leoaică în fața fecioarelor

diseară am să fiu bărbat adevărat
am să cobor din tramvaiul 12
am să arunc triumfător privirea peste
cartierul sordid, cu curvele lui spălăcite și
în tăceea atotstăpânitoare a nopții
voi scrie un poem ca o mie de tunete
la masa joasă din birtul de la capătul străzii
în compania tovarășilor alcoolici
și a privirilor tăioase ca șișul
sfredelindu-mi pieptul de adevărat ostaș

sufletul meu va cânta hi-fi
ochiul va mătura încăperea
poezia mea va spăla creierele
tovarășilor și curvelor
ca într-un ritual dionisiac

asta e ultima seară
când barmanul îmi mai dă bere
pe poezii pentru fie-sa aia mică
repetentă la literatura română