să ne jucăm de-a cuțitele
lame subțiri între viață și moarte
scânteind
vii
eu sar printre ele
tu
levitezi elegant
aproape cu tandrețe ți-ai dori
vîrful înfipt cu putere în piele
dacă ai o durere înseamnă că trăiești, nu?
ce simplu afli tu adevăruri despre tine!

ca și cum am dansa kazaciocuri
râzând
nu e nimic sinistru aici
doar puls și retină
niciodată nu mă poți atinge printre ele
cuțitele vâjâie zboară
sunt sigură ca ai dreptate
e ceva periculos!

lasă-mă!
jocurile astea îmi dau doar mie
gust
și
adrenalină
șiroaie lucitoare
dovedesc nebunia din mine
șerpuind stropi de care te ferești
simptomatic

tu
doar
dă-mi viața la loc
dacă e vreunul rătăcit
fix în inimă