am să-ți spun aici acum
de ce mâinile se înfășoară infinite
ca o primavară pe care tu o scoți din joben
și o fluturi fericită că mâine ești plecată

o să-ți programezi plecările
niciodată de două ori la aceeași oră
trebuie doar să aștept
drept să-ți pui trupul peste așteptările mele
să-mi măsori răbdarea
distanța dintre ele
uneori scurtă ca bucuria mea
ascunsă în marginea zilei
împinsă de ore minute secunde
și blocata intr-o clipă fără tine

am să-ți spun aici și acum
de ce tu