Exista lucruri pe le trecem cu vederea pentru simplul fapt ca ar putea sa ne tulbure constiinta si strafundurile prea tare cu frumusetea lor.
Un astfel de lucru este Lil' Beethoven, al 19-lea album al fratilor Mael(Ron si Russell). Mi-a fost foarte greu sa aleg un album reprezentativ din cele 20; l-am ales pe acesta deoarece mi se pare cel mai pur, stralucitor ca un diamant in pivnita sufletului, o calatorie in inovatia sunetului.
Totul a inceput in 2001, cand Sparks au ales sa faca ceva cu totul diferit fata de albumele precedente: adica nu rock, nu dance, nu clasica...a iesit un alt fel de muzica...ecouri lovindu-se cu precizie matematica de intrumente de muzica clasica, orchestre electronice; metronoame, gramofoane, narcisism, si voci frustrante.
Lil' Beethoven, copilul Ron Mael...
Desi a avut un succes rar la critica ("un album ce va fi considerat ca unul dintre cele mai influente din toate timpurile, "noul Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band", compozitia nu a avut vreun succes comercial, sau vreo pozitie fruntasa in topuri.
Ma consoleaza gandul ca cele mai de pret lucruri nu se afla in vazul lumii largi ci in adancul pamantului, precum diamantele.
Deci nu te astepta ca cea mai frumoasa femeie sa defileze pe vreun podium de moda, ea va defila in fata barbatului sau fara sa stie, si nici cea mai buna formatie din lume nu va concerta vreodata in fata a 80.000 de spectatori, ci va concerta doar in cateva inimi. Mare dreptate avea Ron cand spunea ca "ne bucuram ca avem foarte putini fani in lume, pentru ei facem muzica."
Dar cum sunt cantecele?

The Rhythm Thief
Pare ca Strauss, Bach, Mozart, s-au sculat din mormant sa faca acest cantec satui de monotonia gen MTV. Este foarte mental, e prezentata lipsa de entuziasm, de imaginatie din muzica si nu numai.
"Oh no, where did the groove go,
Lights out, Ibiza
Where did the groove go?"

How Do I Get To Carnegie Hall?
Are un ecou demential, nu de putine ori m-am trezit fredonand "Steinway, Steinway, Steinway, Steinway...". Si aici fratii Mael folosesc dublul sens al versurilor:
"Technical facility,
Old-word sensibility
All of this I did for you
Still there is no sign of you"

What Are All These Bands So Angry About?
Russell:"the song is also commenting on the classic artists who didnt receive their recognition in their day and so in factthey are the ones who should be angry
dealtfel, aici este vorba despre artistii care nu au primit recunoastinta valorii in anii lor (Billie Holiday John Coltrane etc.), asa ca ei trebuie sa fie cei suparati."
"Hey, everybody, what can we do?
What are all these bands so angry about?"

I Married Myself
Pianul aduce mult cu "Imagine" a lui Lennon, dar asta e singura asemanare. Este vorba desigur de unele persoane din ziua de azi, care din cauza frustrarilor aleg singuratatea...
"I married myself
I'm very happy together
Long, long walks on the beach, lovely times
I married myself, I'm very happy together
Candlelight dinners home, lovely times"

Ride 'Em Cowboy
Absolut imposibil de inteles versurile pentru un ne-american! Din cate am inteles eu este vorba despre simboluri americane, si personalitatea multor americani. Insa instrumentatia face toti banii: un clavecin si un pian electric alert secondate de un metronom obsedant fac din Ride'en Cowboy o bijuterie.
"They laughed with me
Then laughed at me
They said, "how true "
Then said, "not you"
They thought how wise
Then thought goodbye
You hit your stride
Then Mr. Hyde"

My Baby's Taking Me Home
Inca nu s-a inventat genul muzical la care sa fie indexat "cantecul asta"! Imaginati-va ca "My Baby's Taking Me Home" este rostit de vreo 100 de ori in 4 minute, intai pe gramofon, apoi pe o voce cristalina; dar monologul acela din final...
"A rainbow forms
But we're both colorblind
But we can hear what others can't hear
We can hear the sound of a chorus singing
My baby's taking me home!"

Your Call's Very Important.  Please Hold.
A title that only Sparks could think oflistening to this track and the others is like hearing a soundtrack to a movie you get lots of visions and pictures in your head while taking the music to your heart.
Un titlu ce numai cei de la Sparks se puteau gandii! Daca ar fi sa-ti explic cum suna, as spune ca e ca o muzica de film: vezi tot felul de imagini succedandu-se pe retina, dar in acelas timp duci muzica catre inima.
Russell:"Evident ca e vorba despre frustrarea de a fi lasat sa astepti la telofon cand suni la o companie. Dar o mai mare frustrare poate fi sa nu stii unde esti intr-o relatie in care esti implicat". Versurile spun totul:
"At first she said, "your call is very important to us."
And then she said, "please hold, please hold"."

Ugly Guys With Beautiful Girls
Cu siguranta cel mai vehement protest muzical sparksian: un sound foarte apropiat de heavy-metal. Multe din cuplurile "moderne" s-ar regasi in monologul din cantec:
As they walk down the street arm in arm, I see them and once again feel the need to ask myself the question, the question that has weighed heavily on me of late.  How is it possible that a guy and a girl so dissimilar in physical appearance, there being such a disparity in how attractive each is, be nonetheless in what would appear to be some sort of relationship?
Ugly guys with beautiful girls.
You always know what the story is.

Suburban Homeboy
Un sound foarte vesel, un cantec despre baietii de cartier care sunt luati la misto in stil de mare music-hall.
"I am a suburban homeboy with a suburban 'ho right by my side
I am a suburban homeboy and I say yo dog to my pool cleaning guy."


Ramane ca si tu sa il infiezi pe Micul Beethoven