toamna are geometriile ei
când fiecare frunză simte un destin
deschide o poartă către un alt sens
o altă definiție a depărtării
sau poate că de fapt palmele noastre
sunt cele îndreptate către alte linii
galbene ruginii oranj
siajele unor îmbrățișari trecute
dincolo de ternul va-et-vient
dincolo de noi înșine
la pragul dintre dor și resemnare
dintre simfonie și hău

până într-un târziu vom aștepta ploaia
vom aștepta dimineața aceea
în care toate înmulțirile cu doi
toate împărțirile la plus infinit
se vor topi în stoluri către o altă lume.