uite că mă ascultă și pe mine cineva. prea mi-am tot dorit să mor
e toamnă ca în fiecare zi Dumnezeu mă ascultă
facă-se voi ta zice
tocmai acum când spuneam că mi-e bine așa
cu tine adormit în umărul stâng
acolo unde se termină crucea
și începe o altă dorință

am îndesat o zi după alta în spațiul dintre noi
și i-am spus așteptare în loc de orice
nu te-am mai întrebat de mult
tu cine mai ești
cu aripile astea pari un înger
dar sunt nevoită să-ți spun altcumva. îngerii nu mai au loc în poeme
nici în sufletul muritorilor. ei îmblânzesc carnea mea de femeie și-mi promit liniștea

când iubești și când mori nu prea îți ies bine poemele. cuvintele sunt ca niște pietre
în tine explodează clipele și nu poți să spui nimănui că iubești sau că mori
faci semne disperate dai din mâini trecătorii te cred înger te ignoră își fac trei cruci de siguranță

atât că în sfârșit Dumnezeu te ascultă