ar putea fi o întâmplare
întâlnirea noastră așa de tineri
însă cum nici nașterea
nu este un rod al hazardului
nu ne e dat să ne închipuim așa ceva

pe asfalt bălțile din ziua de ieri
iau uneori forma trupului tău
ca o oglindire a incertitudinii
ce ne macină fără s-o știm sufletele

în proporții mici, inconstante
din aerul mereu irespirabil al orașului
se desprind sunete crispate
de trecerea noastră prin lucruri

simțim acut cum pașii măsoară mai ales
distanța dintre noi și obiectele din jur
ca un preambul al unei construcții durabile
pe care ne e teamă s-o începem
din lipsă de materiale concrete și timp

ce ne-am face dacă
prin luminile asfixiate ale clădirilor
nu ne-am zări câteodată și umbrele -
proiecții aproape materiale ale gândurilor
peste voința cărora nu ne e dat încă
să trecem cu seninătate, cu calm?