Cântec despre vânt


Ieri am fost la mormântul
tinerei mele surori,
cea care nu știa despre teamă,
nu știa de fuga din fața zadarului,
cea care a lăsat lumea așa cum a fost ea
dureros de forjată
cu baroasele durerii
de către demiurgii contrari și necunoscuți,
ascunși într-al Domnului singur nume.

Ieri am așezat crizanteme uriașe acolo,
departe de casa noastră cu iarbă și pomi
pe un pământ necunoscut,
culori vii tâșneau din mormânt
încă nu voia sora mea cea tânără să moară.

Brad înalt în gardul cimitirului
singur brad, departe de munți
așa cum a fost sora mea cea tânără
departe dusă de izvorul ei limpede,
cântă tu singur bradule
cântă-i surorii mele despre vânt.

Nu mai e nimeni acum,
mai privesc o dată și fotografiez
pentru fratele meu din Germania
să vadă și el mormântul
frumos clădit de meșteri,
dar ce rost poate fi ăsta, ce rost?
când sora mea cea tânără vrea să vadă toamna
pe dealurile copilăriei.