ferestrele își scutură vitraliile
descoperă fecioare împletind culori
pe marginea ploii coși ultima viață
lângă cele lumești cu ață din fir de bărbat
și plânsete de copil
înțepi fiecare rătăcire o strângi
o strângi așa cum sugrumi dorința
cu răsuflarea mea cu bărbăția mea
și de fiecare dată te oprești în obrazul stâng
înroșită


mă gândesc la un salcâm
să-mi cadă șuvițe din păr
să-i împletesc gânduri
cu tine