Îmi lipsesc câteva pagini din jurnal.
Erau acolo cuvinte despre noi, despre dorințe și-așteptări... dar le-ai șters atât de ușor; și m-ai omorât puțin câte puțin ca să ai pe cineva de care să-ți fie dor.
Și tot ce nu ne-am spus rămâne mai departe… nespus… și visele vor ramane în continuare vise... de-acum închide ochii când mă vezi și ghemuiește-te ușor în lumea ta. Pe de-o parte păstrează promisiuni, săruturi și mângâieri premature, pe de altă parte păstrează-ți furia ce-ai încercat să o transformi în biruință. Știu, ți-e greu să înțelegi ce încă se mai zbate în interiorul tău și care dintre noi are dreptul să plângă mai mult.
Acum ești bine, unde ești, cu cine ești... nimic n-a fost greșit, și totuși, eu, am rămas în urmă...
Spuneam că-mi lipsesc câteva pagini din jurnal... câteva pagini despre noi... de fapt... îmi dau seama că nici n-am apucat vreodată să le scriu.