Tendința actuală este să se scrie o proză deghizată în poezie, dar, dacă se scrie așa, măcar textul să aibă un tâlc, o noimă, să spună ceva, altfel alunecă în platitudine, iar pe alocuri degenerează într-o proză banală condimentată cu obscenități.Nu totdeauna textul care este citit de mulți are și valoare ; ba dimpotrivă, mi se pare că mai degrabă este invers.Lectorii preferă un text ușor, simplu , care suferă la capitolul valoare.Problema delicată care se pune este : ne supunem preferințelor cititorilor și scriem pentru ei și numai pentru ei, sau ne suntem fideli nouă înșine și concepțiilor noastre despre poezie și căutăm valoarea ca unicul criteriu de realizare a poeziei.
Într-o poezie care caută valoarea , verbul trebuie să conducă acțiunea, metafora neobișnuită să dea formă originală versurilor, sensurile profunde să transfigureze mesajul, iar scrierea în sine să posede o structură unificatoare și un tâlc deslușit.