uneori mai cade
câte o nuntă
din cer...
mirii pământului
frenetic dansând
peste gânduri,
deasupra
îngeri meseni,
dedesubt
râsul zglobiu al copiilor fluturi,
sferele-n haine de gală
cochet povestind începuturi...
ce frumoasă e lumea aceasta,
Iubito!
ce frumoasă e lumea aceasta,
Iubite!
născând...
dimineața se face târziu,
oameni grăbiți într-o gară,
setea de viu...
prin strâmbe oglinzi se-mparte iubirea
să moară...
stele căzând, totdeauna mai multe...
(și iar se-nchide ochiul din lebădă!)
cuminte adorm
visând încă odată
sărutul acela al Tău
nuntă în cer!