cuprind între degete lumina
îndeajuns ostenită
și mă rog
să nu ne mărginim după numele stației
mir
ți-ai purtat gândurile departe
pe sub ușă dâre
în ziua în care s-a nimerit să fiu
culegător din podul palmei
îngânare de cântec
la prânz
sleită în stadiul de pește
să luăm aminte
unora de plac scările
înalt așezate
alții își pierd melancolia
în pustie
dincolo de turmă
un fel de strălucire mângâie
până la celule nădejdea
doar trece-mă
și umple nefinitul
cu fir subțire și nerv
nu merită să vinzi pe o gură
de aer sufletul celuilalt
ascultă
oarecare ușă ne cere
soarta mireasma subtilă a serilor călduțe
satură-te îi spun
din porumbelul meu întors
pentru toate cuvintele
plecate să moară cu trupul
am parazitat gândul rău îngropând
într-un obicei scurt comoara
deschide ochii iubito
neguțătorii lutului veghează