mi-e bine. sunt vie. strălucesc ca dintr-o febră.

umplu tot spațiul cu fierbințeala mea.
timpul este un cauciuc topit.

iarna mă găsește zâmbind.

în absența ta lucrurile se transformă în cai
albi roșii purpurii
de toate culorile
îi înham la libertatea mea extremă. la iubirea mea necondiționată
îi înham la neliniște la febră
la câmpul cu maci din verile noastre irosite

un singuratic mă înghite ca o mlaștină
mă las mângâiată de sufocarea lui moale

mi se pare un joc. mai ții minte cum ne ascundeam
de teamă. și ea ne găsea cu burta ei plină de copii
ne punea să îi naștem. să nu mori mamă!
și mă vedeam moartă acuțită ca o așchie de gheață

sunt mai vie ca ieri. sunt febrilă cu umbra ta în brațe
nu știu unde să plec. rămân.
calc în picioare prezentul. el se sparge prea ușor
mă rănește puțin
îmi curge sângele ca un fluviu
cald
iarna mă găsește zâmbind
din singura mea clipă de dragoste.