sunt prea departe de formă. îmi amintesc că păstram această limitare ca ultim element de siguranță.
acum sunt răspândită în mii de bucăți plutitoare. sunt răspândită în particulele unui univers în suspensie supus magnetismului tău nefiresc.


oval. rotund. eliptic. gravid.

în imaginația mea s-au păstrat rotunjimile. formele calde
ca soarele ce se rostogolește în apă. deltoidul tău mă umbrește puțin ca o colină arămie. apoi marea își ascunde esența tare în pielea ta nudă.


ceva ascuțit. unghiul. triunghiul.

ceva ce ne răstignește în colțuri. bicuspidele noastre zgomotoase date cu forța de pereți. năvălește
ceva ca o umbră de con. o formă care sapă în mine tunelul. infinitul de acum se deschide orb. se deschide pe acolo pe unde nu era cale.


altădată închideam lumea afară ca pe un câine de pază. vorbeam cercuri, cercuri. eram în uterul iubirii noastre veșnice. altădată nu mă nășteam fără să te naști deodată cu mine. fără să ne compunem unul pe celălalt. altădată era luna cea tare și puternică. ea îți dăruia ochiul argintiu ca să mă vezi orice ar fi.