Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat!
Învinge-ți teama dacă ești bărbat!
Kalașnikovul răpăie mereu,
Sfârtecă primăvara sufletului meu.

Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat!
Sunt poate doar un strigăt disperat,
Dar viața vieții nu e încă rece
Când șuierat de gloanțe prin mădulare trece.

Aruncă armele pe vârful Ararat!
Copilul meu urât, transfigurat,
E lacrima ce strigă de o vreme
Și-ncearcă din tenebre să te cheme.

Aruncă armele pe vârful Ararat!
Și Noe tot acolo salvarea și-a aflat.
Potop de arme se aude oriunde
Omul din oameni unde se ascunde?!

Distruge armele pe vârful Ararat
Și fugi, că e pământul sângerat
Și parcă e o lume de năluci;
Din pâlcuri de copaci se-nalță cruci.

Distruge armele pe vârful Ararat!
Nu-i încă prea târziu să fii salvat,
Nu-i încă prea târziu ca împreună
Să creștem omenirea mai blâdă și mai bună!

Nu-i încă prea târziu s-auzi chemarea,
Tu, omule din om,din toată zarea,
Aruncă armele și nu uita iubirea;
Mai poți să nu schimbi viața cu pieirea.