sunt doar un câine care îți roade pantofii preferați să știi că există

lumea mi se concentrează într-o așteptare o seară în plus una în minus nu mai contează diminețile nu te trezești niciodată îți ling mâna căzută peste marginea patului
nu mai plâng

vidul îmi stafidește plămânii chircită sunt un coșmar pe care nu ai reușit să-l oprești în pragul zilei. al meu.

doar drumurile pornesc cu o lesă bine strânsă un spațiu mort în care miros teritoriile marcate de alții

nimic nu mai e al meu