M-am trezit într-o dimineața cu presimțirea ca ceva se va întâmpla în acea zi. Si a fost ceva minunat. Te- am zărit pentru o clipa, dar ai dispărut... Dar a fost de ajuns pentru a mă îndrăgosti... Si de atunci am dorit mereu sa te zăresc,... dar pentru a-ti vorbi, nu aveam încă acel curaj. Doream sa te cunosc, sa mă cunoști. Astfel am aflat cum te numești si imaginația si firea mea nebuna au luat-o razna. Am prins curaj si ti-am vorbit, dar erai atât de distant si totuși... atitudinea ta nu m-a descurajat. Ești încă prezent în visele mele si cred ca este de ajuns. N-as vrea sa ajungi totuși sa mă cunoști, de frica unor deziluzii. Este de ajuns sa știi ca undeva, acolo, nu prea departe, este cineva pentru care reprezinți tot ce e frumos...