azi a murit M. i-am ținut capul în brațe nu știu cât după aceea.
între timp nu s-a întâmplat nimic
s-au oprit toate tramvaiele metroul trenurile
și mersul pe jos


de la o vreme M devenise o limbă de clopot în mine.
nici nu se vedea prea bine
decât dacă erai foarte atent puteai să observi
câinele galben adulmecându-l în curtea spitalului


acum a murit ca o vrabie
pe acoperișul spitalului
acolo unde l-am întâlnit prima oară
salvând cerul de la disparițe
râzând cu ochii mei în mâna stângă
alergând prin trupurile de ocazie ale fluturilor



îmi scot pumnul din inima lui. nu plâng.
nu spun decât că azi
a murit M ca o vrabie pe acoperișul spitalului