absconsitate...aflicțiune...incapacitate...toate aceste stări la un loc doar într-un singur sclav ce, culmea...,îmi slujește drept acoperământ pentru acest suflet ocazional care poate mâine se va plictisi de MINE și va vrea să caute altă gazdă...altă victimă...lăsând în urmă un ronin suferind de raptus...un om decepționat de faptul că trăiește și că simțurile sale sunt încă funcționale...un principialist muribund în mlaștina gândurilor atât de morbide pentru alții încât se întreabă dacă este doar un personaj din operele lui Dante...sau chiar există în realitate...și rămâne perplex când realizează că de fapt oglinda în care se privește este doar o iluzie de mărimi cosmice pentru că se vede atât de împrospătat de viață și de EL...și simt nevoia de a mă spăla...pentru a scăpa de mine...de murdăria ce o reprezint...pentru a mă purifica de MINE...prin MINE...cu MINE...și tac...am ateloglosie...nu mai pot vorbi...și am atâtea lucruri pe care vreau să le țip...mă identific cu apa cu care mă spală EA care sunt de fapt EU...rece...transparentă...m-am evaporat...nu mai știu cine sunt...sunt EU din EA sau EA din EU...care a murit și care încă trăiește...sunt confuză...sau sunt doar un aterisament format în urma acestei încercări de purificare...un lung lanț de fusiuni...declanșate dincolo de univers...dar al cărui efect se răsfrânge asupra mea...doar a mea...
oare chiar nu pot beneficia de o chimioterapie a zonei crepusculare in care mă împrăștie mii de forțe?
...declamație...dramatizare...inconsecvență...sau doar realism?...
...dar nu clachez...continui să "admir" cum mă scurg precum apa cu care mă spal...fără să fac nimic...fără să mai zic nimic...poate acum voi fi mai liniștită...poate voi scăpa de acest "intertrigo" intern care mă face lugubră...poate atunci voi uita de tot și de EL...și tac...și-mi ascult tăcerea...care este atât de dureroasă pentru timpanele mele pentru că o simt vibrând...dar TAC...