să fie deja iunie și să-ți scriu poeme de dragoste
pe care tu să nu le citești niciodată
să nu conteze că e luni
tu să nu știi totul
de fapt să știi atât de puțin
despre noaptea aceea
încât să-ți par o străină
pornită în recunoaștere prin
trupul tău
care să nu fie acolo ci în colții lighioanei
în ghearele ei

să nu vorbești

să nu vorbești

eu scriu poemele acestea pe care tu le iei cu tine
mai târziu
când rulezi pe șosea
ascultând pink floyd la maximum
și te gândești la mine ca la o coardă
ce se poate rupe oricând