Fata asta, Roxana...Ma intalnesc cu ea nu cu multe zile in urma,si incepem sa vorbim ca doi oameni care nu mai vorbisera de 8 luni si cateva zile...Aflu ca terminase Supaplexul,aflu ca ii fusesem obsesia timp de cateva luni bune de zile...Jucase 110 ore la jocul ala.Imi amintesc ca i-l recomandasem eu cu ani in urma.Era inca vremea atunci cand nu credeam ca exista om in viata care sa-l fi terminat in toate cele 111 nivele ale sale!Ghinon!Adica surpriza...Roxana mi-l terminase...Si-i zic eu:"mey,dar tu esti chiar buna!",iar ea imi zambeste asa de parca nu ar fi stiut-o de dinainte...Si-i zic eu:"mey,dar tu stiai ca odata credeam ca imi esti sufletul pereche?"
Si ea zambeste putin a inocenta:"da..cum vremurile se schimba..."
Asa e...ale draq vremuri...timpuri nenorocite...am stat cateva clipe fara sa schitez vreun gest dezaprobator sau de orice alta nuanta...Parca nici nu fusesera vorbele sale!parca era vreun zeu gotic scărpinându-si ceafa si sarindu-i cateva pojghite de piele mai veche peste urechile mele!
Vechiul meu suflet pereche!Si nici nu cred ca am sa o mai intalnesc vreodata...