Gânduri suspinate în tăcere,
Ideea de viață între moarte și uitare
Traversează existența-mi, trasând o linie a destinului.
Închid ochii și plâng pentru a mă scălda
Într-o baie de lacrimi purificatoare,
Din nimicul dinainte...încerc să renasc.

Din praf...mă transform în cuvinte,
Din litere mă transform în idei
Ce-mi traversează existența
De la un capăt la altul...

Din gândul încercării la nesfârșit
Încerc să renasc înspre reușită..
Vreau să înving destinul...să-mi depășesc forțele.
Înclinată între adevăr si minciună...
Aleg calea cea sigură...a credinței...

Și nu contează dacă din nimic
Ajung măcar un punct...
Atăt timp căt pot face CEVA...care
Să-mi schimbe existența..

Din umbra-mi prind o nouă formă
O nouă culoare...sunt o idee mai clară asupra viitorului
Cu speranța în inimă...încerc să renasc,
Iar renașterea va fi completă
Când voi afla adevărul...