în mine se tresar nespuse doruri
cu strigăt de copite chem amiaza
doar gândul doarme
prins în mreje
de-atâtea uitări...
și fierbe vis de pietre peste tâmple...
iar timpul ninge nesfârșit
zăpada firii peste cai albaștri
brodată-n fir de aur
o caleașcă
nepământean
trezindu-ne
aproape...