Număr clipele și mi se taie respirația la ideea că poate acum se pierde o viață. Cine poate să le definească?
Dacă timpul ar fi un curent ce se varsă în nemărginire, clipele s-ar separa între ele, și nu s-ar mai cunoaște decît la intersecția galaxiilor căci unele s-ar refugia în amintire, altele în uitare, în rest ar pieri...
Sunt clipe care depășesc orice putere, țîșnind din monotonia acelui curent, zbătîndu-se prin univers pentru a pătrunde în categoria aproape de neatins "eternitate". Aici ajung acelea numai care poartă cu sine frumusețea de a atrage privirile cu mult timp după trecerea lor.
Majoritatea pămîntenilor aleg calea cea mai ușoară. Mai ușor e să-ngropi orice șansă de a-ți valorifica clipele de existență, mai ușor e să dormi cînd soarele îți luminează tîmplele, să nu renunți la plăcerile trupești, să nu împiedici din întîmplare transformarea clipelor eterne în cele pierdute...