În mine orbirea și-a creat noi metastaze
stau albă în prag


tu ești palid, înalt
te naști iar cuminte și
crești între gânduri ca Isus în biserici
de lemn și cu șolduri rănite
alungi cu umbra / frumos
ridul ochiului meu și-o lumină


din somn am răsărit târziu / azi
cu pieptenele tău
din greșeală
mi-am mângâiat părul