mai e putin, o clipa... timpul e inamicul propiului meu suflet
mai e putin si-am sa plec de pe acest pamant cu-n singur regret
ma vad un batran privind in jur si tot ce era odata frumos
a fost doar un vis, s-a terminat am ajuns sa nu simt acel miros
ce odata imi invada mintea si imi aducea lumina in ochii...
totul s-a transformat in cenusa sunt predestinat mortii
iubirea mea e tot ce am pentru tine, ea e din inima
uitandu-ma in urma totul e o prapastie strange-ma de mana
nu-mi da drumul lasa-mi sufletul sa traiasca
asculta-l cum se chinuie cum a ajuns sa te iubeasca