„Două suflete”

Două suflete integre
Noi cîndva reprezentam
Și acum zilele mi-s negre
Și aproape nu te am.

Două inimi ce băteau
În același ritm sonor
Două păsări ce zburau
Pe cerul plin de nori.

Două picături de apă
Ce cu ploaia au venit
Și cu o forță ca de vrajă
Între ele s-au unit.

Două flori ce s-au ivit
Dintr-o singură semință
Doi tineri ce s-au iubit
Și cu trup și cu ființă.

Două flăcări ce împreună
Au format un singur foc
Care în nopțile cu lună
Încălzeau același loc.

Doi nori plini cu stropi de ploaie
Ce cuplînu-se creau
Pîrîiașe și pîraie
Ce un rîuleț formau.

Două stele luminoase
Ce luceau noaptea pe cer
Două fire de mătase
Legate cu lanț de fier.

Dar tu ai rupt lanțul de fier
Și acele fire de mătase
Cu care soarta chiar mai ieri
Așa puternic ne legase.