Nu am fost frumusetea intruchipata, nu am avut dimensiuni de top model... si, totusi fara acestea stiu ca tu stii ca nu ma vei uita nciodata...chiar de vei vrea, nu vei reusi pentru ca:am fost zaharul tau cand te simteai amar, am fost mangaierea ta cand sufletul iti era bolnav, am fost relaxarea ta cand trupul iti era istovit, am zburat cu tine in lumea viselor tale tinandu/ti aripa, te/am aprobat, sustinut si acceptat chiar daca nici tu nu ai infatisat inaintea mea barbatul ideal...
Si, totusi, ne/am simtit bine amandoi, am ras, am impartasit secrete. Dar nu ne/am potrivit. Vina nu e a noastra, ci a destinului care atunci cand a cladit eurile noastre, a gresit compozitiile si le/a amplasat in adancurile altor persoane. De la inceputul existentei noastre destinul nostru e ca o furtuna pe mare in cautarea jumatatilor, sau ca o zi torida de vara, calma, moarta, relaxata si plina de speranta ca cele doua suflete pereche ale noastre sunt cat se poate de aproape...Dar noi inca nu le vedem si mai dureaza pana vor inceta jocul copilaresc de-a-v-ati-ascunselea, si vor veni inaintea noastra cu pasi rapizi dar domoli, cu respiratia ascendenta si plina de dorinta, cu duiosie si cainta, pentru recuperarea timpului care este invincibil ... si doar atunci bunul meu prieten sufletele noastre vor gasi linistea...