stau pe Decebal
pe strada mea nu trece tramvaiul
trec mașini de toate culorile
precum ouăle de paște
cu care se joacă copiii mei


prin geamul din spate privesc
o căruță trasă de un cal
slăbit de foame
plină cu fiare vechi
un strigăt de țigan se împrăștie-n jur
iar o mireasma de tei învăluie aerul
niște arbori înfloriți
și albi precum miresele
își întind ramurile-n toate direcțiile

deasupra mea scârție patul
Osman e un turc
face dragoste
nevasta sa Ștefania
e o femeie frumoasă

deschid ușa
vecinul meu de vis-a-vis
Traian
un italian elegant
catolic din Roma
are doi băieți frumoși
pleacă cu familia sa în munții Carpați
în vacanță de paște

mă cheamă Mahmoud Djamal
sunt un Arab musulman
care simte și românește

în ascensor
un vecin evreu de la etajul șapte
mă salută
coborâm împreună

la poartă
o doamnă mă privește lung
zâmbește nea Mihai
zâmbesc și eu
îl salut
Paște fericit
Paște fericit
La revedere.