Gandind gresesc,gresind invat din nou greseli si incerc a le corecta.Imaginea noastra o stabilim in fata celor care ne privesc ,in fata celor care vrem sa ne observe si asta ne face sa gresim pentru ca suntem prea modesti fata de noi dar totusi atat de extravaganti lasandu-ne priviti de altii ,uitand sa ne pivim intai noi insine.Ciudat faptul ca eu traiesc in privirile altora dar niciodata in privirea mea. Ma indrept spre transparenta si asta ptr ca nu inteleg corectiile altora ,ptr ca gandind, ma simt precum un "val nascut din mare" dar neapartinandu-i...in vant mi-am luat elanul voind sa cunosc o viata traind printre oameni ,simtind "viata ca apa nu apa ca viata" ,sfarsind in realitate nu in nisip.
Gandesc despre viata si iar "gresesc gandind".Sensul nu imi apartine ,in fiecare moment gresesc momente ,iar fiecare greseala ma indreapta spre alta greseala.
"Gresind chiar si acum scriind greseli" ,dar totusi incercand a ma corecta si a va invata a sterge aceasi greseala : -"GANDIM LA VIATA SI GRESIM,PTR CA ASTFEL NU LASAM VIATA SA GANDEASCA LA NOI, NU PUTEM FI MAI PRESUS DE DESTIN SI CHIAR DACA GRESIM GANDIND NU NE PUTEM PERMITE SA GANDIM LA O ALTA GRESEALA, ACEEA FIIND VIATA."