Vreau să-mi rupi o bucată de suflet
Și să o așezi în Rai,
Să văd toți sfinții,
Cum stau în juru-mi alai.

Vreau să mă întreb dacă e primăvară,
Dar nu, nu-i primăvară.
Deși s-aud păsări ciripind,
În Rai nu este anotimp!

Du-mă, înger, acolo unde sper,
Acolo unde nu-i foșnet,
Ci doar apă albastră,
Ce face florile să strălucească.

De-aș putea atinge Raiul,
Þi-aș desprinde de la gât un cerc de aur...
Păsări zboară-n gradini pendente...
Unde merg? unde?