toți aleargă disperați parcă se dă de pomană
la casa de bilete e coadă mare și toți înjură că tanti aia vorbește la mobil
unu se dă la mine cică vrea să mă ajute cu bagajele
eu îi spun că nu e nevoie că are cine să le care
dar el insistă că e mai puternic și mai bun
îmi fură portofelul și pleacă
ne urcăm în tren pană la urmă
stăm pe holul jegos și aglomerat
vorbim tot drumul și fumăm ca turcii să treacă vremea
încerc să uit de hoțul de portofele
o călătorie nasoală
dar ce mai contează dacă acum suntem acasă
împreună